| 1.
|
DEN'UNT, denunţuri, s.n. Informare adresată unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală cu privire la săvârsirea unei infracţiuni de către o persoană; denunţare. - Din denunţa (derivat regresiv). Sursă
: DEX'98
( 23744)
- RACAI |
| |
| 2.
|
DEN'UNT s. denunţare, (livr.) delaţiune, (pop.) pâră, (înv.) sicofantie, (fam. fig.) turnare. (~ adresat justiţiei.)
Sursă
: Sinonime
(180888)
- siveco |
| |
| 3.
|
den'unţ s. n., pl. den'unţuri
Sursă
: DOR
(239083)
- siveco |
| |
| 4.
|
DEN'UNT ~uri n. Informare a unui organ sau a unei persoane în drept despre comiterea unei infracţiuni; pâră. /v. a denunţa
Sursă
: NODEX
(331298)
- siveco |
| |
|
|